Despre sharenting, sau de ce nu mai pun poze cu copilul meu în online

Trăim în era Internetului, unde toate rețelele sociale sunt la putere şi fără de care nu ne putem lipsi. Hai să recunoaştem: ne trezim cu ochii în telefon. Primul lucru: cercetăm news feed-ul de pe Facebook, ce mai e nou pe Instagram, şi dacă avem şi Snapchat, facem o vizită şi pe acolo.
Fac parte din „generația Facebook„. Am cont de vreo 6 ani, l-am descoperit spre sfârşitul liceului. De atunci, să fi făcut vreo 27473628 de poze, să fi postat vreo 426263 de statusuri şi share-uit vreo 7372 de cine ştie ce chestii.
Când am aflat că sunt însărcinată, evident că am dat vestea şi pe Facebook. E normal, doar cine nu a prins trendul acesta cu Facebook, nu poate înțelege.

Poze cu burtica, videoclipuri cu burtica mişcându-se, ecografii şi momente din sarcină, obişnuiam să le postez pe contul meu.
Apoi, când s-a născut Alexuțu` am postat prima poză cu el. Şi de aici, multe altele au tot apărut. Până când am decis să spun STOP, şi să nu-l mai expun atât de mult în online.
E adevărat, te mândreşti cu copilul tău, e lumina ochilor tăi şi ai vrea să ştie toată lumea de câtă dragoste îi porți. Dar, din păcate sunt atât de multe riscuri le care ți le asumi, atunci când începi să îl expui pe Facebook sau alte rețele.
Haideți să vă povestesc ce am pățit acum câteva luni, în vară. Eram în Cipru, şi ne pregăteam să ieşim la plimbare. Fiind dimineață, am zis să îl dau cu cremă pentru protecția solară. Atât de amuzant mi s-a părut cu picăturile de cremă albă pe el, de zici că era un mic dalmațian. L-am îmbrăcat cu un body personalizat pe care scria „Daddy, keep calm and call mommy!” şi i-am făcut o poză, pe care ulterior, am postat-o pe Facebook.
Ieşind la plimbare, nu mai aveam cum să intru pe Internet. După o oră, am prins un semnal wifi şi automat am început să primesc notificări pe telefon. Una dintre ele mă anunța că o anumită „doamnă” a dat share pozei cu copilul meu. În secunda doi pot spune că am înghețat şi nu ştiam cum să reacționez.
Primul lucru a fost să şterg poza, apoi i-am dat un mesaj respectivei în care am întrebat-o cu ce drept a dat share pozei mele. Mesaj la care nici în ziua de astăzi nu a răspuns. Mai şocant era că nici măcar nu o cunoşteam! Am povestit pățania pe un grup de mămici din care făceam parte, şi priveam stupefiată cum majoritatea mămicilor îmi spuneau să nu mai fac atâta caz, şi să fiu mândră că lumea distribuie poze cu copilul meu!
Lume?? Mândră?? Cum v-ați simți mămici dacă poza copilului vostru ar ajunge pe profilul unei persoane NECUNOSCUTE, şi fără permisiunea voastră? Ați fi mândre? Mă îndoiesc! Din ziua aceea am şters toate pozele cu el, şi am decis să nu mai postez decât foarte rar, şi să fie vizibile doar familiei mele.
Acest lucru se mai numește și sharenting. Se traduce ca o manie a părinților de a posta mereu poze sau a oferi informații despre copiii lor, pe internet.
Ți-e drag, ştiu! Sunt nemaipomenit de delicioşi când sunt mici, când râd, când stâlcesc cuvinte, şi simți nevoia să te lauzi cu ei! Dar din păcate, în lumea asta sunt şi mulți oameni nebuni. Pedofili care se ascund sub profilul unui om normal, pun poze normale, dar ştie cineva că persoana aceea este reală? Mulți dintre noi nu mai locuim în România, şi vrem să arătăm rudelor sau prietenilor cât de frumos şi armonios cresc copiii noştri. Dar le putem trimite în privat, pe mail.
Ca să nu mai spun că după ce Alex s-a născut, unele persoane au venit cu scuza că nu pot veni din „N” motive să îl vadă, dar „nu e o tragedie, doar îl vedem pe Facebook”. Aşadar mai nou, rețelele sociale au devenit şi un mod de a vedea o persoană pe care n-ați mai văzut-o de mult, preferând să deschideți un profil virtual, în schimbul unei vizite. De`a râsu` plânsu`.
Când va fi mare, şi va decide că vrea un profil online, îşi va face. Dar nu vreau să-l mai expun atât de mult. Este incredibil de scump, şi da, merită să mă laud cu el peste tot! Este al meu, şi este un pitic deştept, cuminte şi gingaş.
A crescut, face fel şi fel de giumbuşlucuri, ți-e mai mare dragul să te uiți la el dar…. prefer să păstrez toate aceste momente doar pentru mine! Adevăratele amintiri sunt cele care-ți rămân întipărite în minte, şi nu într-o postare online.

You may also like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *