Viața la țară

Bunica mea avea un vis de câțiva ani buni: să aibă o casă la țară. Bucureşteancă 100%, eu nu o vedeam mutându-se la curte, dând cu mătura prin bătătură sau cărând lemne iarna pentru sobă. Aşadar şocul a fost enorm atunci când am aflat că şi-a vândut apartamentul de 3 camere, pentru a-şi lua o căsuță la marginea Bucureştiului.

Femeie în vârstă, uşor naivă, a ascultat sfaturile unei nepoate, şi s-a pricopsit cu o casă veche, bătrânească, în care trebuia investit extrem de mult pentru a putea locui în ea. Pentru început, a mai ridicat un corp pe lângă cel vechi, unul cu etaj.
Corpul cel vechi avea sobă, cu plită, iar lucrul cel mai important: nu era izolată. Deci, vă dați seama ce pagubă imensă i-ar fi făcut în buzunar, mai ales că nu avea o pensie atât de mare. Aşadar, tata s-a oferit să o ajute.
Planul era să o renovăm, iar apoi să o vindem, şi să îi luăm bunicii altă casă, mult mai aproape de noi. Acolo unde cumpărase în necunoştiință de cauză şi păcălită de nepoata ei, era mult prea departe de noi, de Bucureşti… de civilizație să-i zicem!
Bun! Ca să o vindem, aveam nevoie de un certificat energetic. Fără acela nu puteam. În certificatul energetic găsim 7 clase: de la A la G. Prima, clasa A este considerată cea mai bună, ideală chiar, deoarece are un consum energetic anual scăzut, iar clasa G, ultima, este clasa consumatoare, cea cu un consum energetic ridicat. Nu era greu de ghicit în ce grad s-ar fi încadrat acea casă bătrânească.pret-certificat-energetic
Dar, ca să fim siguri, am apelat la o opțiune sigură pentru noi, şi aceea a unui audit energetic. Acesta efectuează un raport al casei, locuinței, în care ne sugerează ce putem face pentru a nu avea cheltuieli enorme şi ne oferă soluții ideale buzunarului nostru.
Am ales să apelăm la firma Enermed Impex SRL, cunoscută pentru faptul că are specialişti atestați de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administratiei Publice – cunoscuți şi sub numele de auditori energetici.
Țin minte că auditorul a venit într-o zi de luni, iar raportul l-am primit la sfârşitul săptămânii. Cu raportul în mână şi ideile pe foaie, ne-am apucat de renovare.
Am izolat toaaată casa, inclusiv corpul cel nou cu polistiren de 10 cm, am îndreptat pereții corpului vechi şi am izolat în interior cu polistiren de 5cm. Am scos geamurile vechi, de pe timpul lui nenea Ceauşescu, şi le-am înlocuit cu termopane. Termopane, termopane tatăăăă!
Uşile interior-exterior au fost înlocuite, gresie/faianță/parchet peste tot, şi bineînțeles, am folosit leduri la corpurile de iluminat, pentru o cheltuială în minus la factura de la ENEL. Pentru încălzire, am profitat de lemnele pe care le avea în curte, am renovat soba veche, şi am instalat o centrală pe lemne.certificat-energetic1
Ne-am ocupat în mare parte de tot, în măsura posibilităților noastre financiare. Când casa a fost gata, am pus-o la vânzare. Bunica păcălită se mutase cu chirie. Se dusese visul ei de a sta la țară, de a o trezi cocoşul de pe gard dimineața, de a se duce seara să mulgă văcuța şi câte şi mai câte din visele ei naive.
Dar aşa-i cu bătrânii, cred orice şi pe oricine care le vinde vise „la pachet”. I-a fost învățătură de minte. Casa încă nu a fost vândută! Aşteptăm cumpărător! Anyone interested?
Articol scris în cadrul competiției SuperBlog!

You may also like

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *