Mămico, alăptează cât poți!

28 decembrie, ora 22:30.
Totul s-a întâmplat la Terapie Intensivă, unde eram internată. Mogâldeața mea vine pe mâna unei asistente. Eram atât de obosită, încât atunci când mi s-a strigat numele abia am reuşit să ridic mâna ca să mă vadă unde sunt.
Trecuseră 4 ore de la operația de cezariană, iar acum îl vedeam pentru a doua oară.

Asistenta m-a ajutat să îl ataşez la sân, pentru ca micuțul meu Alexandru să aibă parte de prima păpică din viața lui extrauterină. În timp ce Îngeraşul se chinuia să mănânce, îl auzeam: „ăă.. ăăă.. ăăă”. El vorbea cu mine. Se uita în ochii mei iar eu mă topeam.
Nici nu puteam să deschid gura, mă blocase. Nu puteam decât să rostesc „te iubesc! te iubesc!”. O asistentă vine la noi şi îmi spune „Doamnă, e cel mai vorbăreț de aici din salon. Toți copiii mănâncă în linişte, numai el mănâncă şi vorbeşte! Ce vă povesteşte acolo?”.
Nici eu nu ştiam ce îmi povesteşte, dar cu siguranță era ceva interesant, după ce sunete scotea, haha!
Şi ne-am chinuit! Da! Lactația nu s-a instalat imediat, ci cam la o săptămână după ce el s-a născut. În timpul ăsta m-am chinuit cu mameloane, pompa de muls, numai ca el să mănânce de la mine.alapteaza
Iar într-un final am cedat, şi i-am dat lapte praf. Eram obosită, nervoasă, recuperarea de după cezariană a fost îngrozitor de grea.
Deşi i-am dat completare pentru că aşa am simțit eu că trebuie să fac, nu regret. Ştiu, poate mă veți judeca, dar fiecare mamă simte când trebuie să facă aşa ceva!
Acum sunt fericită! După 6 luni de alăptare şi completare cu formulă, Alexuțu` al meu este alăptat exclusiv! Ei bine, DA! Am aruncat lăpticul praf la gunoi. Alex nu îl mai acceptă! Deşi nimeni nu mai credea că se va întâmpla aşa ceva, miracolul s-a produs până la urmă.
Şi deşi făceam parte din categoria de mame care susțineau alăptarea până la 2 ani, ei bine acum mi-am schimbat radical părerea! Noi vom merge pe auto-înțărcare.
Da! Înainte gândeam aşa: „Înțarcă-l fată, o să se însoare/o să se mărite, şi tot țiți o să pape!”. Nu mi-e ruşine să recunosc asta, chiar aşa gândeam! Dar acum, ceva din sufletul meu a hotărât că situația trebuie să se schimbe.
Copilul meu va păpa țiți până când va decide el. Nu vreau să rup legătura aceasta atât de specială dintre noi doi.
Felul în care mă priveşte fix atunci când este în brațele mele, cum întinde mâna să mă mângâie pe față, cum râde la mine şi i se prelinge în colțul gurii un firicel de lăptic.
Nu pot exprima în cuvinte sentimentele care îmi abundă sufletul. Lăpticul matern este izvor de sănătate, de ce să i-l refuz? Alăptați, mămici dragi! Va veni o vreme când ne va fi dor de ei aşa mici, şi atât de dependenți de noi!

Mămico, alăptează cât poți!alapteaza

You may also like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *