Cele mai delicioase accesorii nu vin neapărat din cofetării!

delicioase

Astăzi vă fac cunoștiință cu Iulia, o tânără extrem de talentată și isteață. Dacă arunci o privire pe pagina unde-și expune creațiile, ai jura că lucrează într-un laborator de cofetărie, și nu într-un atelier handmade. De ce? Pentru că bijuteriile ei sunt nemaipomenit de delicioase, și ce credeți? N-au pic de calorii! Iată de ce!

1.Bună Iulia! Cum a început pasiunea ta pentru mărgelit?
I: Bună, Alexandra şi mulțumesc! Am să fiu foarte sinceră şi n-am s-o numesc pasiune, întrucât au fost şi perioade în care nu am lucrat nimic şi aproape că am abandonat cu totul activitatea.
Ca să poziționez temporal începuturile, constat că au trecut aproape 7 ani de când, într-un moment favorabil, CINEVA a crezut în mine şi m-a încurajat. Mai apoi, ca orice lucru în viața mea, s-a transformat într-o sinusoidală completă.
2.M-a atras foarte mult mica ta afacere, numai privindu-ți bijuteriile în formă de prăjiturele și poți jura că sunt reale, gata luate din cofetărie! De unde te inspiri?
I: Prăjiturile miniaturale sunt doar un mic segment a ceea ce fac eu, deşi, e drept, cam toată lumea pe acestea le vede primele.

Această prezentare necesită JavaScript.

În cursul căutărilor mele internautice, i-am descoperit pe maeştrii Pierre Hermé şi Florian Bellanger, care reprezintă pentru industria patiseriei ce reprezintă Valentino Garavani sau Paloma Picasso pentru cea a modei.
Și cum nu cred că există om căruia să nu îi placă dulciurile, am dorit să pot oferi şi varianta „wearable”, pentru ca cele care le vor purta să poată reedita evenimentele plăcute din viața lor, a căror amintire le conectează cu copilăria şi astfel, să împrumute vieții, măcar temporar, acelaşi gust.
3. Familia ta, prietenii, îşi cumpără sau se bazează pe tine la capitolul bijuterii?
I: Nu, şi nu recomand nimănui care doreşte să pornească un bussiness să o facă. De fapt, este o regulă de bază în marketing, pe care eu am descoperit-o mai târziu, ce-i drept, aceea de a nu te baza pe cunoscuți.
Importanța celor apropiați se transpune în încurajări şi susținere morală, iar dacă pleci de la ideea că cineva se va simți obligat să cumpere de la tine pentru că te cunoaşte, e total păgubos.
Ca să rezum, mi-am facut din clienți prieteni, dar din prieteni clienți… nu. It only goes one way.
4.Care a fost cea mai complexă cerință pe care ți-a cerut-o clientul?
I: Orice comandă pare dificilă până mă mobilizez. Au fost câteva mai solicitante, în special tacâmurile personalizate, mai mult cele pentru adulți decât cele pentru copii.
Când faci asta cu simț de răspundere, parcurgi, de fapt, toate etapele unui proiect: conceptul şi inițierea, planificare, executare, verificat la final împreună cu clientul.
Eu cred că n-am avut cereri complexe, ci provocări. Am avut şi cereri ciudate, ca să spun aşa, pe care le-am refuzat pentru că nu mă regăseam în produsul finit.
5.Ce materiale și instrumente folosești?
I: Am încercat orice, sunt un om curios şi cred că până nu pui mâna, nu ai de unde să ştii.
Am început cu pasta polimerică pentru modelaj, apoi cu pietre semiprețioase, a fost şi o perioadă când m-am ataşat de materialele organice tip lână, bumbac, piele, ceramică.
Am rămas fidelă lutului polimeric pentru versatilitate şi pentru infinitatea tehnicilor şi manevrărilor pe care le suportă.
Fiecare etapă a avut, însă, impactul ei, şi aşa am învățat o mulțime de lucruri, care m-au facut să privesc un produs finit realizat manual dintr-o altă perspectivă față de cineva care nu ştie câtă muncă presupune.

Această prezentare necesită JavaScript.

6.Cât timp îți ia să lucrezi o piesă?
I: Depinde de gradul de complexitate şi de ce să nu recunosc, depinde mai ales de cât chef am. Uneori am spor şi inspirație, alteori trag de mine şi de cele mai multe ori abandonez şi reiau când consider, ceea ce face ca ideea inițială să se schimbe de câteva ori pe parcurs.
7.Care sunt prețurile pe piața românească pentru asemenea produse? Crezi că este activitate care îți poate aduce profit?
I: Piața românească de profil este una emergentă, dar departe încă de a fi un mediu favorabil în care să te dezvolți economic.
Sunt puțini cei care apreciază fenomenul şi mult mai puțini cei care pot face distincția între un lucru făcut de mână şi altul făcut într-o făbricuță chinezească.
Prețurile sunt relativ mici pentru că eşti nevoit să concurezi cu o industrie care produce în serie. Nu poți vorbi despre „profit” în sensul strict pentru că banii se reinvestesc mai de fiecare dată în materiale şi unelte şi munca rămâne, mai mereu, neremunerată.
Personal, cunosc un caz singular, o familie mai exact, care a transformat o activitate de creație în sursă de venit, dar părerea mea este că nu se poate trăi doar din asta.
8.Cum îţi promovezi produsele? Care crezi că sunt şansele unui artizan român să vândă handmade şi cum ar putea face asta mai bine?
I: Produsele le promovez pe pagina de Facebook, JollyBijoux, în magazinul de pe Breslo, cu același nume, JollyBijoux, şi cam atât că nu prea îmi mai rămâne timp.
Am experimentat reclama plătită pe Facebook, concursurile, cu rezultate mai mult sau mai puțin eficiente. Ce am înțeles eu în toți aceşti ani este că munca susținută şi efortul țintit sunt condițiile de bază, chiar dacă asta înseamnă că sunt zile în care nu mai fac nimic altceva.
Am înțeles că într-un mediu virtual şi într-o societate în care nimeni nu mai are răbdare să citească, vând mai mult fotografiile şi chiar mai bine cele de calitate. Eu una n-aş sta 2 secunde pe un site unde fotografiile sunt cu rezoluție slabă, neprelucrate şi irelevante.
Fiind singurul mod de a-ți convinge un potențial client să cumpere, trebuie să profiți cât poți de ce ai la îndemână.
Fidelizarea este la fel de importantă, comunicarea în timp real, anticiparea nevoilor clientului şi livrarea unui produs la timp, cu efort minim şi beneficiu maxim pentru utilizatorul final.
9. Tot legat de promovare şi vânzare, o prietenă mi-a cerut sfatul dacă să participe sau nu la un târg handmade. Sincer nu am putut să-i dau un sfat 100% sigur. Tu ai participat? Ce părere ai despre târguri?
I: Părerea fiecăruia despre târguri este, desigur, influențată de experiențele pe care le-a trăit. În cazul meu, nu este una tocmai pozitivă.
În mediul acesta, organizarea este esențială şi în cele mai multe cazuri, organizatorii nu au absolut nici o legatură cu fenomenul, de aceea se întâmplă deseori să vezi târguri de handmade ticsite de produse chinezeşti sau amestecate într-un caz fericit.
Rezultatul este târgul cu aspect de bâlci, unde clienții îşi dau ochii peste cap şi trec mai departe, în final perdanții fiind exact cei care îşi lucrează produsele ei înşişi. Sunt multe de discutat…
Ce nu regret este că în perioadele în care participam am legat prietenii şi am cunoscut şi oameni interesanți, de la care am avut de învățat. Pe prietena ta aş sfătui-o, totuşi, să meargă. Nu poți să ştii cum este până nu încerci.

You may also like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *