Să purtăm capodopere!

bufnita

Se numeşte Mihaela Bălan, are 31 de ani şi locuieşte în Braşov. Pasiunea pentru pictură a descoperit-o în urmă cu 10 ani, când printr-o încercare timidă a zis să că trebuie să intre în această lume a artei. Deşi încurajările din partea familiei nu au fost de bun augur la început, pe motivul că artiştii nu sunt apreciați la adevărata lor valoare, Mihaela a perseverat, a început să participe la expoziții cu micile ei creații iar încetul cu încetul, munca i-a fost recunoscută. Cum arta i-a ocupat şi îi ocupă majoritatea timpului, Mihaela a decis să se dedice în totalitate picturii, renunțând la job-ul ei şi axându-se pe capodoperele ei pictate. Vă invit mai jos să o cunoaşteți, într-un interviu pe care a acceptat să mi-l acorde.

1. Spune-mi te rog, cum s-a născut „MihArt” ?
M: Mih Art s-a născut acum un an şi ceva, la îndemnul unei prietene de familie. Doamna Carmen Haraga, o doamnă deosebită, foarte talentată, nelipsită de la expozițiile şi târgurile de handmade din Braşov. Dânsa este modelul meu, persoana care mi-a demonstrat şi îmi demonstrează mereu că se poate! Se poate trăi din asta şi se poate trăi foarte bine dacă munceşti mult şi esti un bun antreprenor. A venit într-o zi foarte entuziasmată, şi mi-a spus că mă înscrie la un târg la Bran, şi că trebuie neapărat să încep să pictez tricouri. Eram destul de sceptică, însă de dragul ei am intrat în joc.
Am avut o săptămână la dispoziție să mă pregătesc, nu am realizat multe tricouri, dar nici nu am avut mare succes cu ele la Bran, din pricina vremii nefavorabile. Destul de dezamăgită, am creat o pagină pe Facebook, şi am postat acolo modelele rămase de la târg. Încet, încet, au început să apară comenzile, care mai de care mai interesante şi mai complicate. Am rămas uimită cand mi-a cerut cineva să-i pictez pe un tricou portretul bebeluşului.
Atunci a fost mare provocare. Am muncit o noapte întreagă la tricoul acela, dar a ieşit perfect, iar clienta mea a fost extrem de încântată. Asta a fost pentru mine ca o trecere la un alt nivel. Au apărut şi colaborări cu magazine din Bucureşti, Braşov, am început să trimit comenzi şi internațional, deci treaba devenea tot mai serioasă şi a trebuit să renunț la jobul meu stresant şi să mă ocup numai de asta.

Această prezentare necesită JavaScript.

2. Care a fost primul obiect vestimentar pictat. Ideile picturilor pe tricouri sunt doar ale tale sau creezi şi „la comandă” anumite modele?
M: Primul obiect vestimentar pictat a fost o cămaşă albă de bumbac. O cumparasem cadou pentru o prietenă, şi pentru că se pregătea să plece în concediu, am hotărât să o înveseslesc un pic, pictându-i un peisaj exotic. A ieşit foarte drăguț şi i-a plăcut tare mult. La început au fost ideile mele, apoi foarte multe la comandă, reproduceri după fotografii, portrete, caricaturi, maci, animale. Foarte mulți clienți merg pe mâna mea şi asta îmi place foarte mult.
3. Se vede că faci cu drag tot ceea ce faci dar există vreun obiect pe care ţi-a făcut în mod deosebit plăcere să îl pictezi? Dacă da, care este/a fost acela?
M: Toate le-am pictat cu drag, nu prea pot face diferență între ele. Cel mai mult mi-a plăcut ideea unui client, o pictură cu nişte căprițe îmbrăcate cu haine. Este un filmuleț pe You Tube cu cele 2 căprițe. Mai amuzant este faptul că exact când sa ofere tricoul drept cadou iubitei sale, aceasta s-a despărțit de el. Aşadar, acum domnul probabil caută o nouă iubită căreia să îi ofere tricoul şi să îi placă şi căprițele. Îmi place că în spatele fiecărei comenzi, este o poveste frumoasă, asta mă inspiră şi mă ajută să înțeleg ce vor oamenii.
4. Ce ar trebui să ştie lumea în primul rând despre „MihArt”?
M: Cel mai important de ştiut este faptul că tot ce fac, o fac din pasiune şi fiecare pictură este o bucățică din sufletul meu, din tot ce pot sa ofer eu mai bun şi mai frumos lumii.
5. Care este diferența majoră între ceea ce faci tu și ceea ce se găseşte la alții? Mai exact, între pictat şi imprimat!
M: Mă bucur tare mult că lumea începe să aprecieze handmade-ul şi genul acesta de lucruri unicat. Mulți aleg hainele pictate pentru a le oferi cadou şi mi se pare o idee grozavă. Toate au avut un succes extraordinar. Primesc poze cu ei purtând picturile mele peste tot şi îi văd că se bucură şi că le poartă cu mândrie. Asta este cea mai mare satisfacție pentru mine şi mă încurajează mereu să merg mai departe şi să fac şi mai mulți oameni fericiți.
Făcând şi foarte multe reproduceri după fotografii, am avut de câteva ori surpriza de a-mi fi confundată munca de artist cu cea de imprimantă. În primă fază m-am simtit jignită,dar am luat-o ca pe un compliment. Este exact ca în sport: dacă te antrenezi constant, poți face performanță. Este foarte important ca lumea să ştie că picturile sunt rezistente în timp. Hainele pot fi spălate chiar şi la maşină, nu sunt de unică folosință cum cred câțiva.
Nici eu nu am fost prea încrezătoare la început şi am făcut multe teste de rezistență a culorilor înainte să încep să le vând. Temperatura maximă recomandată de producătorul de vopseluri este de 40 de grade şi este indicat să nu stea mai mult de 30 de minute în apă.
Diferența dintre mine şi alții? Toți suntem diferiți, nu putem face lucruri identice, mai ales în pictură. Nu m-am limitat la animale şi flori ca la început, am facut peisaje, portrete şi tot felul de teme complicate. Probabil din acest motiv clienții au mare încredere în mine, ştiu că pot picta orice.

Această prezentare necesită JavaScript.

6. Care a fost cel mai ciudat model care ţi-a fost cerut vreodată să îl realizezi?
M: Nu ştiu cât de ciudat a fost, sau poate nu prea am înțeles eu ce reprezenta poza respectivă. Erau nişte figurine de pe un tort, doi porumbei pe o inimioară şi un inel între ei. A fost greu sa fac sa iasă ceva frumos, pentru că figurinele erau tare urâțele, a trebuit să-i cer permisiunea clientului să mai cosmetizez un pic porumbeii ca să se înțeleagă ceva din pictura mea.
Dar nu e de judecat, la urma urmei pentru clientul meu a însemnat ceva special acea pictură.
7. Ce faci atunci când nu pictezi, în puţinul tău timp liber?
M: Când nu pictez, mă promovez, pun poze cu cele mai recente picturi, distribui, mă documentez despre tendințe, caut să aduc noutăți, mă inspir pentru noi proiecte, studiez, merg la cursuri de pictură, meditez copii şi adulți şi încerc să atrag atenția oamenilor şi să-i fac să aprecieze frumosul. Câteodată îmi pare rău că ziua are doar 24 de ore sau ca trebuie să şi dorm când eu mai am atâtea de făcut, dar încerc să fiu mai bine organizată.
8. Există vreun târg la care mergi?
M: Mai merg la târguri şi expoziții de fiecare dată când am ocazia. Recunosc, sunt mai mult adepta online-ului, consider că acesta este viitorul şi de aceea aici este la fel de important să exişti.
9. Ce planuri de viitor ai? Ce direcție va lua afacerea ta?
M: Eu nu prea îmi fac planuri, pentru că nu-mi ies de obicei. Prefer să mă las dusă de val, să fiu surprinsă şi totul se întâmplă spontan la mine. Bineînțeles că „vreau să mă fac mare”, acum mă concentrez mult pe muncă, mai am multe de arătat. Aşa că un plan al meu de viitor apropiat este să mă înscriu la un master de terapie prin artă, să mă leg cumva şi de studiile de psihologie pe care îmi place să cred ca nu le-am făcut întâmplător. Aş vrea să îmi fac un atelier, o şcoală, să organizez activități artistice pentru copii şi adulți, să-i inițiez şi să-i încurajez să-şi urmeze visele si să spulberăm împreună mitul că „artiştii sunt muritori de foame”.
Pe Mihaela şi ale ei capodopere le puteţi admira şi comanda de pe pagina ei de Facebook, MihArt tricouri pictate Braşov. Vă asigur că aveţi ce vedea!

You may also like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *