Bucăți din suflet de mămică

scriitoare

   Şi iată-mă, mămică! Dacă mi-ar fi spus cineva acum 4 ani că mă voi trezi lângă o aşa minune, care să doarmă atât de frumos, n-aş fi crezut.
Timpul a trecut extrem de repede, cele 9 luni de sarcină nici nu le-am simțit, lunile au zburat în favoarea mea. De când mă ştiu, sunt cea mai nerăbdătoare persoană, iar venirea lui pe lume am aşteptat-o cu sufletul la gură.
Lumea mea s-a schimbat radical din momentul în care am ajuns acasă cu îngeraşul. Nimeni nu mai conta! În ochii mei, singurele persoane prezente erau el şi tăticul lui.

   Lumea se perinda prin jurul nostru. Rude, cunoştiințe, prieteni. Nici nu îi vedeam, atât de euforică eram. Sfaturi? N-am ținut cont! Am mers pe instinctul meu de mamă! Şi poate uneori am greşit, uneori am făcut bine. Să mă ierți copilul meu, dacă te trezeam din 3 în 3 ore să papi, când tu poate nici nu simțeai nevoia. Să mă ierți că poate, nu am ştiut cum să îți alin plânsul acela care îmi rupea inima. Să mă ierți că poate, uneori te-am înfofolit prea mult, iar tu nu stăteai destul de confortabil. Sau pur şi simplu nu am ştiut cum să reacționez în anumite situații. A durat ceva timp să mă acomodez cu cerințele tale, însă acum suntem UN ÎNTREG!

   Am avut şi am noroc de un copil extrem de cuminte. Colici? Nici n-am ştiut ce sunt ăia! Nopți albe? Nici măcar una! Cu toate astea, numai la mine şi la tati în brațe stătea, adormea pe pieptul nostru, înconjurat de iubirea noastră nesfârşită. Şi nu mă tem să te răsfăț, inimă curată! Nu mă tem! Nu cred în vechiul mit că dacă îl ții în brațe, numai în brațe va dori.
Cred cu tărie în co-sleeping! Şi îl practicăm de când s-a născut! Aş minți dacă aş spune că nu a dormit şi în pătuțul lui. A dormit acolo până la 4 luni. Apoi, l-am luat lângă noi, iar dimineața ne trezeam îmbătați de parfumul lui de bebeluş. Uneori, seara, când ne băgăm la somn, eu şi tati ne „certăm”, care să doarmă lângă el. Câteodată glumesc şi îi spun că dacă vrea să doarmă lângă el, să îi dea şi țiți, haha!

   Sunt atât de mândră de el, de tati al lui! Este ajutorul meu nesfârşit, este sursa mea de putere şi de continuitate. Datorită lui îmi reîncarc cu uşurință bateriile, şi stau liniştită că dacă vreodată voi pleca cu anumite probleme, am cel mai de bază ajutor.

   Multe tinere mămici mă întreabă cum de mai am timp şi de blogging, cum de mai am timp şi de mine? Să fii mamă presupune să fii activă aproape 24/24, dar asta nu înseamnă că trebuie să mă neglijez sau să-mi neglijez pasiunea, adică scrisul. Deşi, cea mai mare pasiune a mea acum este EL! Pentru el scriu, despre el scriu, cu gândul la el scriu! El este inspirația mea, şi sursa mea nesfârşită şi inepuizabilă de subiecte!

   Mă cunoaşteți de ceva timp, sunt Mămica de îngeraș, a voastră Alexandra!

You may also like

11 comentarii

  1. Pentru mine totul a fost nou si mai ales o experienta de viata nemaiintalnita. Am simtit ca sunt implinita si ca viata mea abia acum incepea sa se consume…cand ma uitam la bebele meu mi se umplea inima de feeicire si speranta. Nu pot exprima totul in cuvinte…vreau sa spun ca si acum am aceleasi sentimente…in fiecare zi ma minunez si sunt tot mai fericita ca am reusit sa realizez ceva in viata pana acum…si o sa mai realizez imi mai doresc un bebe…salutari si pupici…

    1. Bună Oana! Cât are micuţul? Aşa sunt şi eu acum, abia au trecut 6 luni de când sunt mămică, iar eu încă nu realizez unde a zburat timpul… unde??

  2. Si eu sunt mandra ca sunt mama,am doi baietii pe care ii iubesc mai presus de orice,ei m-au invatat sa traiesc,tinand cont ca eu nu am avut o copilarie de laudat eu am dus dorul de iubirea unui parinte,ei sunt realizarea mea ,ei imi da putere sa merg mai departe cand simt ca nu mai pot ,of doamne cuvantul mama este unic in lume ,nimic nu se compara cu iubirea si sinceritatea unei mame,ea niciodata nu te va dezamagi.pupici mamici

  3. Sentimentele sunt nenumarate:dragoste,dorinta de a proteja,frica,neputinta,dar mai ales,fericire. Nu neg,mi-a fost greu,acomodarea ei cu noul mediu,colici,program haotic,dar totul s-a armonizat in timp si acum simt ca suntem una si aceiasi persoana,comunicam din priviri,nu avem nevoie de cuvinte,zambetul ei imi mangaie inima si imi daruieste cele mai frumoase stari,este cea care a scos ce este mai bun in mine,cea care m-a facut sa iubesc nemarginit. Tati este jumatatea noastra,spun a noastra pentru ca eu si ea suntem „una” dupa cum am mai spus,el ne sprijina,ne protejeaza si ne iubeste neconditionat.

    1. Şi mie mi-a fost greu cred că în prima lună, dar tati al nostru a fost (şi este, şi va fi) prezent 24/24 alături de noi. Un program haotic nu am avut, Alexuţu a fost un copil taare cuminte şi liniştit de când l-am născut.

  4. Pfoaaaa , un roman as scrie despre prima zi in care am fost doar noi doi … Eu un copil mai mare , el copia mea fidela … Stiu ca i-am zis asa : ce ne facem acum ? De parca m-ar fi inteles , a zâmbit ( sau poate doar mi s-a părut ) si stătea cuminte la mine in brațe .. Probabil the Big Boss a facut El ceva acolo Sus si mi-a ușurat intr-un fel meseria de mămica , nu tu nopți nedormite , nu tu plânsete interminabile … Stiu ca imi era frica de iritații , febra , ii număram degetele :))) iar cand dormea ii ascultam inima … Uite asa au trecut aproape 11 ani ..,

    1. Ha ha Georgiana, parcă m-ai descris pe mine, doar că la mine au trecut doar 6 luni momentan! Sănătate multă!

  5. Desi,aveam o oarecare teama,privindu-mi copilul si pe tatal lui usor usor aceasta a disparut. A fost,este si va fi cea mai frumoasa si emotionata clipa din viata mea,a noastra in care ne am simtit cu adevarat impliniti. Copilul pentru noi reprezinta intreg universul,este cel care ne da putere si ne face cei mai fericiti…de cand s a nascut putem spune ca avem pentru ce trai!!!! E totul pentru noi!! Ps: l am pus si pe tati in discutie pentru ca si el a avut aceleasi sentimente ca si mine si inca are…

    1. Daniela, aceleaşi sentimente le veţi avea şi peste 20-30-50 de ani, numai ca intense! Din ce în ce mai intense!

  6. Citisem un articol in care o vedeta-mamica era întreba ea daca ii pare rau de parcursul relației cu tatăl copilului, de care a divortat de cativa ani, iar ea a spus ca nu pentru ca asa si a cunoscut iubirea vieții ei copilul…răspunsul ei m a emotionat pentru ca exact asta simt si eu pentru copilul meu….doar când devii mama înțelegi aceste sentimente.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *